Sunt recunoscătoare! Nașterea fiicei mele, Iringó 

Mă pregăteam pentru a doua mea naștere la domiciliu, prima a făcut până la urmă parte din cele 10% nașteri la domicilu care se termină la spital. M-am pregătit în secret și cu destul de multă trufie pentru sosirea băiețelului meu, mă gândeam că acum am să le arăt tuturor … Travaliul însă a durat mult prea mult, nu eram pregătită pentru așa ceva. Parcă trebuia să aduc pe lume două vieți: cea a fiului meu și o nouă viață pentru mine. Am reușit! Chiar dacă datorită dificultăților de expulzare fiul meu a ieșit din mine în spital, el s-a născut în urma unui travaliu liniștit, fără intervenții. Această experiență și nașterea fiului meu m-au făcut să devin instructoare de yoga prenatală și doulă.

Pentru sosirea fiicei mele m-am pregătit conștient, am știut când va fi concepută, am știut că va fi fetiță și am știut când se va naște. Așteptam noua șansă care să-mi ofere exeperiența inițierii, de a deveni femeie, mamă. Așteptam să-i pot oferi fiicei mele acea primire în această lume pe care o merită un suflet minunat (și de care, din păcate, fiul meu nu a avut parte). Ne pregăteam în liniște și astfel și cei din jurul nostru au acceptat că așa este cel mai bine pentru noi. A fost un moment frumos când am rugat-o pe prietena mea să urmărească până la capăt sosirea fiicei noastre. Orsi a devenit doula mea și am știut că voi fi în siguranță, ea și partenerul meu mă vor susține și vor avea grijă de mine.

În dimineața unei zile din septembrie au început contracțiile. M-am trezit și m-am uitat la membrii familiei mele, care dormeau în liniște, după care, cu bucurie în suflet, am ațipit și eu în pauzele dintre contracții, păstrând secretul fiicei mele și al meu. Iringó a pornit!

Ora 8 dimineața, s-a trezit și partenerul meu, i-am dat de veste știrea bună, la care el a reacționat calm și normal. Calmul său a întărit starea mea de siguranță. Le-am sunat pe moașa și pe doula mea.

Am mers la piață, mă distra sentimentul că mă plimb printre oameni simțind contracțiile nașterii, iar aceștia habar nu au ce se întâmplă în trupul meu. După ce am ajuns acasă, m-am apucat de gătit, mă legănam spijinindu-mă de masă, simțind în continuare contracțiile. Încercam să-mi relaxez gura prin formarea sunetului „A”. S-a trezit Ignác, iar aceasta a încetinit un pic travaliul, Ignác nu a sesizat prea mult din faptul că în curând va sosi sora lui, totul s-a desfășurat ca de obicei. Treceau orele și după un timp, am simțit că am nevoie de prezența doulei mele. Am rugat-o și pe moașa mea să pornească spre Oradea, venea de la Budapesta. Orsi a ajuns la noi în jur de ora 13:00, atunci am simțit că pot să mă destind. În timpul travaliului uneori mă lăsam în patru labe, alteori mă agățam de gâtul lui Tamás. Ignác s-a plictisit de statul acasă, așa că Tamás l-a dus la prietenii noștri. Era bine că mă puteam concentra în întregime asupra mea, deși de multe ori mă gândeam dacă fiul meu este oare bine.

Aveam nevoie de puterea apei, așa că m-am mutat în vană, alinând cu dușuri fierbinți durerile cauzate de contracții. Timpul a încetat să existe pentru mine, au rămas doar senzații și instincte. Lumea exterioară era reprezentată de prezența ocrotitoare a lui Orsi. Doream instinctual puterea partenerului meu, susținerea sa, așteptând în același timp sosirea ajutorului de specialitate. Când toată lumea a fost prezentă, lucrurile s-au precipitat. Mă odihneam stând în vană pe o minge, între contracții ciuguleam un pic de mâncare. În curând a venit momentul când nicicum nu mai era bine, nici stând în picioare, nici stând jos, nici agățându-mă de ceva. Doream să se termine odată pentru că eu nu mai rezist. La un moment dat sacul amniotic a explodat și am știut că trebuie să ies din vană, deoarece nu era destul loc pentru primirea lui Iringó. Am trecut în cameră și mi-am expulzat copilul stând agățată de gâtul lui Tamás. Tensiunea simțită în timpul expulzării este un pic înfricoșătoare, dar în același timp o senzație fantastică. M-am bucurat când i-a ieșit căpșorul, a scâncit un pic, am știut că mai trebuie o contracție și bebelașul meu va fi pe lumea aceasta. Scurgerea timpului s-a încetinit în timpul expulzării, parcă ar fi trecut ore, mai târziu am aflat că totul a durat câteva minute. S-a născut, iar eu eram obosită, și m-am așezat cu gândul „S-a terminat în sfârșit„. Simțeam o cavalcadă de gânduri, sentimente, bucuria că mi-am născut copilul, că l-am născut acasă, că știu să nasc. Imediat după venirea pe lume a lui Iringó, a sosit Ignác împreună cu Sonja, totul a fost potrivit perfect. Din acel moment și Sonja m-a ajutat la treburile din jurul meu.

Sunt recunoscătoare! Le sunt recunoscătoare copiilor mei pentru că ne-au ales pe noi să le fim părinți! Le sunt recunoscătoare celor care m-au susținut! Le sunt recunoscătoare celor care m-au acceptat! Îi sunt recunoscătoare Moașei mele, care cu cunoștințele sale, cu experiența sa infinită, a avut grijă ca totul să se desfășoare în regulă și într-o atmosferă pline de iubire. Le sunt recunoscătoare Doulelor mele pentru prezența lor înaintea, în timpul și după naștere, ceea ce m-a făcut să mă simt în siguranță totală. Îi sunt recunoscătoare Partenerului meu pentru concepția copilului nostru și pentru faptul că nașterea fiicei noastre, încoronarea a tot ce există, mi-a reușit folosind și puterea Sa. Le sunt recunoscătoare prietenelor mele care s-au gândit la mine în timpul nașterii și s-au îngrijit de mine în perioada lăuziei! Și sunt recunoscătoare naturii pentru că a creat o asemenea minune!